AKH Professional Klinic

Excelenta in Servicii Medicale

Cervicita

Cervicita – termen care include toate inflamaţiile colului uterin, reprezintă o patologie foarte frecventă. Deoarece, în majoritatea cazurilor afectarea inflamatorie a vaginului (vaginita) însoţeşte inflamaţia colului uterin, mulţi medici preferă termenul de colpită – care desemnează inflamaţia cervico-vaginală.

Astfel, colpitele reprezintă motivul prezentării la medic, în aproximtiv 1/3 din consulturile ginecologice. În acelaşi timp, peste jumătate din totalitatea femeilor au prezentat o colpită la un moment dat în viaţă. În funcţie de evoluţie, cervicitele pot fi acute sau cronice. Cervicita cronică este cunoscută şi sub denumirea improprie de „rană pe col”

Colul uterin reprezintă segmentul inferior al uterului, care este vizibil prin vagin. Este o parte importantă a tractului genital, îndeplinind mai multe funcţii:

- funcţie menstruală: colul este un canal prin care sângele mestrual se scurge din uter în vagin; în caz de absenţă congenitală a colului sau în urma obstrucţiei acestuia, sângele menstrual stagnează în uter (hematometrie);

- funcţie în statică pelvină: prin situaţia sa între uter şi vagin, asigură menţinerea unei poziţii normale a organelor pelvine;

- funcţie sexuală: având o bogată inervaţie, prin excitarea colului creşte secreţia glandelor cervicale şi se declansează secreţia unor hormoni;

- funcţie de fecundaţie: secreţia glandelor endocervicale (glera cervicală) prin compoziţia sa favorizează ascensiunea spermatozoizilor;

- funcţie în sarcină: colul are un rol foarte important atât în timpul sarcinii, el fiind o barieră între vagin şi uter, cât şi în timpul travaliului.

Ţinând cont de toate aceste funcţii, prevenirea şi tratarea afecţiunilor de la nivelul colului uterin (incluzând şi igiena şi sanogeneza vieţii sexuale), poate avea numeroase efecte benefice asupra sănătăţii femeii.

 

Etiologie

 

Etiologia cervicitei este variabilă, cel mai frecvent fiind determinată de: infecţia cu Chlamydia trachomatis, infecţia cu Trichomonas vaginalis, asocierea Trichomonas cu Candida, Neisseria gonorrheae (gonococul), Herpex simplex, virusul Papilloma uman (HPV).

Alte cauze mai rare sunt: micozele, sifilisul, tuberculoza, mycoplasma.

 

Factori de risc

 

Apariţia cervicitelor este favorizată de următorii factori: infecţii cervico-vaginale (fiind o afecţiune frecventă la femeile active sexual), traumatisme obstetricale – apărute în timpul naşterii (rupturi ale colului, traumatisme locale secundare contactului sexual, utilizării tampoanelor interne, dispozitivul intra-uterin (steriletul), ectopiile congenitale (epiteliul glandular din interiorul canalului cervical alunecă în afara orificiului extern al colului), manevre locale: chiuretajul, histeroscopia etc.

 

Simptome

 

Simptomul principal al cervicitei cronice, este leucoreea – o secretie vaginală, constantă, filantă, nu foarte abundentă, care poate uneori contine striuri sangvine. Culoarea şi aspectul acesteia variază în funcţie de agentul etiologic implicat.

De obicei prezenţa unei cervicite nu determină durere, febră sau tulburări menstruale, ea putând evolua ani de zile. Însă în cazul în care se asociază şi parametrita (inflamaţia paramatrelor - ligamentele care susţin organele pelvine) pot apare: dureri lombare, dismenoree, dispareunie (durere la contactul sexual), menoragii (menstruaţii abundente).

Inflamaţia locală determină modificări ale mucusului cervical modificări ce pot afecta spermatozoizii şi ascensiunea acestora, antrenând infertilitate.

 

Investigaţii şi diagnostic

 

Metodele utilizate pentru investigarea afecţiunilor colului uterin sunt:

- examenul clinic: tuşeul vaginal şi examenul cu valve, prin care medicul constată prezenţa unor modificări ale aspectului colului şi eventual prezenţa unor secreţii la acest nivel;

- examenul citobacteriologic al secreţiei din col şi vagin, eventual şi cultura cu antibiograma, sunt necesare pentru a determina etiologia infecţiei;

- frotiul Babeş-Papanicolau: relevă modificările citologice (celulare) cervicale;

- colposcopia: o metodă de inspecţie a colului uterin cu ajutorul unui instrument optic care măreşte imaginea, numit colposcop; în cadrul colposcopiei se efectuează şi testul Lugol (se aplică o soluţie la nivelul mucoasei cervicale şi se urmăreşte fixarea acestuia de către mucoasa normală);

- examen anatomo-patologic: se recoltează un fragment de mucoasă prin biopsie, conizaţie sau chiuretaj endocervical (chiuretajul în interiorul canalului cervical).

 

Diagnostic

 

Suspiciunea de cervicită cronică apare în urma evidenţierii la examenul clinic (tuşeul vaginal şi examenul cu valvele) a unor modificări inflamatorii, leziuni ulcerative, deformări sau secreţii la nivelul colului. Diagnosticul de certitudine de cervicită cronică se stabileşte prin colposcopie şi examenul citologic Papanicolau. Examenul citobacteriologic al secreţii este util pentru a depista etiologia infecţiei cervicale.

 

Complicaţii

 

Cervicita poate evolua ani de zile, doar cu o leucoree mai mult sau mai puţin abundentă, cu care femeia se obisnuieşte de obicei, fără dureri, febră sau tulburări menstruale sau afectarea vieţii sexuale. Însă, uneori se poate complica cu inflamaţii ale organelor pelvine vecine:

- parametrita (inflamaţia ligamentelor ce susţin uterul şi organele pelvine) care se manifestă prin: dureri lombare sau abdominale, dismenoree, dispareunie, menoragii;

- salpingita (inflamaţia trompei uterine): care poate cauza infertilitate, prin obstrucţia tubară secundară proceselor inflamatorii;

- infecţii cronice ale tractului urinar.

Inflamaţia cronică a colului uterin, poate determina în timp instalrea unei stenoze cervicale, care poate fi urmată de infertilitate.

De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea nici rolul favorizant al iritaţiei cronice cervicale în apariţia cancerului de col uterin. Cervicita cronică nu determină cancer, dar poate favoriza apariţia lui. De aceea, tratamentul cervicitei cronice, poate fi considerat o măsură profilactică în lupta împotriva cancerului de col uterin.

 

Tratament

 

Tratamentul cervicitei cronice se face în două etape. Prima etapă constă într-un tratament medical, care este unul etiologic, ce are scopul de a eradica infecţia. În următoarea etapă se utilizează o procedură chirurgicală, care poate fi: electrocauterizarea (diatermocoagularea colului), crioterapia, terapia cu laser, excizia cu ansa diatermică (electrorezecţia), conizaţia, amputaţia de col.Toate aceste metode realizează distrucţia sau îndepărtarea ţesutului modificat.

Este important de reţinut că ameliorarea simptomatologiei după câteva zile de tratament medical nu coincide şi cu dispariţia modificărilor tisulare, de aceea tratamentul cervicitei trebuie să fie unul complet, tratamentul complementar, cu remedii din plante având un rol eminamente benefic.

 

 

Tratament medical

 

Tratamentul medical are ca scop, în primul rând eradicarea infecţiei; în funcţie de agentul etiologic depistat şi de rezultatul antibiogramei se va efectua un tratament local (cu ovule) şi dacă e cazul, şi un tratament cu antibiotice sau antifungice pe cale orală. În continuare, se poate utiliza un tratament pe bază de ovule cu efect de reepitelizare (cicatrizant), însă de cele mai multe ori acesta nu reuşeste remiterea completă a leziunilor, fiind necesar şi un tratament chirurgical.

Abia după aproximativ 2 luni de la eradicarea infecţiei, dacă modificările cervicale persistă se indică tratamentul chirurgical.

 

Tratament cu remedii din plante

 

Remediile din plante vor fi administrate adjuvant în cadrul tratamentului cervicitei. Pentru adaptarea remediilor naturale problematicii personale vă sfătuim să vă adresaţi centrelor de consiliere apifitoterapeutică gratuită.

Se va pune accentul pe îmbunătăţirea stării generale, pe înlăturrea tendinţei spre constipaţie cu laxative şi purgative vegetale alternând cu ulei de parafină. Dintre laxativele şi purgativele naturale amintim: seminţele de senna-Cassia augustifolia-Ceai laxativ “Galsena” extract de cuticulă de pipotă de pui-Redigest, Redigest Plus, părtile aeriene înflorite de Motul curcanului-Amaranthis caudatus-Fiamarant, Aloe vera-Tinctură de aloe, păpădie, Taraxacum officinale-Tinctură de păpădie, castanul sălbatic, Hippocastanum vulgare- Extract glicerohidroalcoolic 1 DH din muguri de castan sălbatic.

Tratarea adjuvantă a cervicitelor cu remedii naturale se va institui în felul următor:

- Intern vor fi administrate remedii din plante precum: Traista ciobanului, Herba Bursae pastoris-Tinctură de traista ciobanului, flori de Urzică moartă albă -Flores Lamii albi, Troscot-Herba Polygoni, flori de Coada şoricelului, Flores Millefolii-Tinctură de coada şoricelului, flori de Gălbenele, Flores Calendullae-Tinctură de gălbenele, flori de Iasomie-Flores Philadelphii, flori de Muşeţel, Flores Chamomillae-Tinctură de muşetel, flori de Salcâm- Flores Acaciae sub formă de infuzie sau decoct.

-Pentru igiena zonei ano-genitale se poate folosi Plantintintim Gel, gel pentru igiena intimă, conţinând principii active precum fitosteroli, azulene, flavone, acizi polifenolcarboxilici, terpene, sesquiterpene, saponozide triterpenice (acid oleanolic şi ursolic), acizi organici (folic, achileic, probionic, salicilic, ascorbic), polizaharide, carotenoizi, rezine, mucilagii, vitamine, săruri minerale.

-Extern se vor folosi spălături sau instilaţii vaginale cu infuzii din: flori de muşeţel, Flores Chamomillae-Ceai de Muşeţel, flori de Gălbenele, Flores Calendullae, flori de Coada racului, Herba Anserinae, partea aeriană de Răchitan, Herba Salicariae, partea aeriană de Urzică moartă albă, Herba Lamii albi, frunze de Mur, Folium Rubi fructicosii, frunze de Nuc, Folium Juglandis, conuri de Hamei, Strobuli Lupuli. Infuziile vor fi preparate din 3 linguri de plante la 1 litru apă. Instilaţiile sau/şi spălăturile vaginale se pot realiza şi folosind decocturi din: coajă de Stejar, Cortex Querci şi rădăcină de Tătăneasă, Radix Symphyti. Decocturile din plante pentru cervicită se vor prepara din 25 grame din plantă la 1 litru apă. Se recomandă cel puţin 3 spălături pe zi, din care ultima, seara înainte de culcare.

Pentru a favoriza cicatrizarea se poate administra vitamina C pe cale orală-Flavovit C, Gal Extravit şi intra-vaginal ovule vaginale conţinând ulei de cătină, extract uleios de muşeţel, extract uleios de gălbenele şi biomasă de spirulină-Monofemina 2.

 

 

Dr. Ramona Weisz, medic specialist medicină de familie, competenţe apifitoterapie, homeopatie